Imaginati-va cinematografic o camera de zi contemporana: doua fotolii, doi soti, o masuta, un televizor, mobila putina si nicio carte.
Sotia sta picior peste picior intr-un fotoliu si-si arunca ochii peste o revista. Nu distingem genul revistei dar il intuim.
Celalalt fotoliu ii apartine sotului, care simuleaza privitul la televizor. Gandurile lui tocmai au decolat spre tinuturi straine sotiei.
Ambii au joburi stresante dar linistitoare cand intra pe usa vreunui supermarket: ignora preturile, cautand calitatea. Detaliu aparent nesemnificativ.
Televizorul urla prin vocea unei moderatoare, dar nu perturba neatentia cuplului. La un moment dat, femeia isi aduce sotul alaturi de ea:
- M-a sunat Aurel.
Lui nu-i pasa dar stie ca ei ii pasa si o intreaba:
- Ce ti-a zis?
- Ne intreaba daca mergem cu ei la film. Tacere. Dupa cateva minute:
- Ma enerveaza cretinul ala de Paulica. As pleca de acolo numai sa nu-i mai vad moaca aia imbecila, spuse sotul contrariidu-si sotia prin turnura pe care o daduse discutiei.
Ei nu-i pasa dar stie ca lui ii pasa si-l intreaba:
- De ce? Ce ti-a mai facut?
- E o nulitate, asta mi-a facut, izbucneste barbatul care-si aprinde o tigara. Nicotina se insinueaza treptat in creierul sotului, potolindu-l. Femeia fructifica momentul:
- Ce facem mergem sau nu? Stii ca suntem cuplul lor favorit. Numai noi ii scoatem din platitudinea conjugala, cum ti-a zis candva Aurel, nu? Doua zambete se tolanesc pe chipurile tovarasilor de viata.
Lui ii pasa, stie ca si ei ii pasa si-i spune:
- Ce vrei, draga, suntem cuplul perfect. Hai imbraca-te!
