De cand ma stiu am doua mari frici: sa traiesc si sa mor ca prostu’. Pe prima o pot controla, cred, caci depinde de mine – sunt prost cand vreau si daca vreau -, pe cand a doua nu intra in atributiile mele, fiind permanent la cheremul destinului, numiti-l cum vreti.
Cazul Huidu ma intereseaza, poate cinic, din perspectiva mortii de “neam prost” a victimelor accidentului. Cat de stupid poate fi sa mori intr-un accident de masina? La fel de aberant ca: inecatul, accidentul la locul de munca, alunecand si cazand pe scari, aplecandu-te sa uzi un ghiveci cu flori pe balcon, mergand pe strada si un turture de gheata iti ingheata moalele capului, etc.
De-a lungul timpului oamenii au murit si vor continua sa moara prosteste, fara aportul lor intentional. Bunaoara, dau un exemplu pentru oripilati. Pleci in concediul la care ai visat tot anul. Ti-ai rezervat cu luni bune inainte plecarea si sederea in vreun paradis exotic. In prima zi de plaja…TE INECI!!!. Daca nu e lamuritor, apelez la o pilda traita pe propria piele. Pieton convins, intr-o seara, mergand regulamentar, mi-a aparut de aiurea o masina care m-a dat cu cracii-n sus. Daca nu aveam un reflex pe care nici acum nu mi-l pot explica, muream ca un idiot lovit de masina, pe trotuar.
La inceputuri, omul a murit ca prostu’ in jurul cavernei, alergand dupa hrana. Apoi in gospodarie, cazand de pe acoperis in timp ce mesterea. Industrializarea, cu masinile sale, l-a ciuntit si mutilat. Paroxismul a fost atins de autovehicule, tren, tramvai si avion. Oficial, Nicolae Labis a incetat din viata fiind prins in grilajul dintre vagoanele tramvaiului, ce-i drept, aburit de tuica de la Capsa. Viata de geniu, moarte de prost. Sunt curios daca numele poetului trimite Buzz victimelor bacalaureatului.
Ma intreb: ce ne va face computerul? Sau ne-a omorat deja si noi nu stim, traind ca zevzecii in fata lui.
Anda
/ decembrie 14, 2011Fratioare, ti-ai pierdut inspiratia?!….sper ca nu!:))).Pupici!